"Politia este Publicul si Publicul este Politia. Politistii sunt pur si simplu membrii ai publicului, care sunt platiti sa dea atentie tot timpul la indatoririle obligatorii fiecarui cetatean in interesul bunastarii si existentei comunitatii."

Sir Robert Peel


Participare la la Ceremonialul depunerii de coroane de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia implinirii a 159 de ani.

Posted on | January 24, 2018 | Comments Off on Participare la la Ceremonialul depunerii de coroane de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia implinirii a 159 de ani.

Conducerea Sindicatului reprezentata prin domnul Presedinte IDITA MARIUS si consilierul domnului Presedinte al C.G.M. – U.G.S.R. MIRCEA VASILE, au participat astazi 24 ianuarie 2018, ora 12.00, la ACADEMIA DE POLIŢIE „ ALEXANDRU IOAN CUZA ” la ceremonialul depunerii de coroane de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia implinirii a 159 de ani.

Cele doua sindicate au depus o coroana de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Este 24 ianuarie !

La 159 de ani distanta, pentru unii e doar o zi libera…..

N-a fost o ,,unire mica”, pentru ca orice Unire a unui Neam e mare!

Sa nu uitam că românii de pe vremuri au pus marile puteri în fața faptului împlinit. L-au ales pe Cuza la 5 ianuarie 1859 și în cetatea lui Bucur Ciobanul.

Prefectura Poliției Capitalei în vremea lui Cuza Vodă (1859-1866)
 

Ştim câte reforme profunde s-au înfăptuit după unirea Valahiei cu Moldova (24 ianuarie 1859). Fost agă şi colonel, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a luptat pentru desprinderea ţării de umbra turcească şi ataşare de valorile Apusului. Şi în domeniul poliţienesc lucrurile stau la fel.

Asistăm la modernizarea vechilor instituţii ale ţării, fiind o perioadă de prefaceri. Vechii tălpași dorobănţeşti se transformă în jandarmi, după model francez, ceea ce i-a determinat pe unii să spună că ,,dacă e guturai la Paris, strănută Bucureştii’’. În capitală existau un comandir, 5 tişti (comandanţi), 190 jandarmi călări şi 20 pedeştri. Numărul gardiştilor a scăzut la 300, iar pentru a controla flotanţii şi desigur pentru fiscalitate, numărul barierelor oraşului a sporit la 14. Prin Legea 394 din 31 martie 1864 pentru comunele urbane şi rurale, se prevedea că în oraşele cu peste 3000 de locuitori să existe prefect al poliţiei, iar în celelalte oraşe să poarte denumirea de ,,capu poliţiei’’ ori ,,comisaru de poliţie’’. Potrivit unei circulare trimisă de Ministerul din Lăuntru tuturor prefecţilor de judeţe, cu începere din 1864, poliţia administrativă avea rol preventiv, în timp ce poliţia judiciară ,,descoperă delictele pe care poliţia administrativă n-a putut opri de a se comite, adună dovezile şi predă pe făptuitori tribunalelor’’.

Semn al înnoirilor, denumirea instituţiei se schimbă în 1859 din Poliţia Capitalei în Prefectura Poliţiei Capitalei. Această denumire s-a păstrat vreme de un veac, până în 1949, la înfiinţarea miliţiei. În perioada 1839-1866 sediul instituţiei a fost pe Splaiul Independenţei, aproape de sediul I.G.P.R. (uliţa Mihai Vodă). Era o clădire cu turn pentru pompieri şi ea ne apare în toate gravurile epocii. În acest sediu, în anul 1862, poliţiştii de atunci l-au avut drept oaspete pe însăşi domnitorul ţării. A fost prima vizită a unui domnitor într-un sediu poliţienesc. Cu acest prilej, Cuza recomandă prefectului poliţiei – colonelul Nicolae Bibescu – să trateze cu atenţie ,,Cancelaria de renseignemente’’, adică Biroul de Informaţii.

Toţi şefii poliţiei de atunci erau de neam boieresc (nobil), unii oameni politici importanţă şi în numirea lor putem să bănuim şi o influenţă a domnitorului. De pildă, Ioan Bălăceanu, în funcţie din 1859, avea o cultură aleasă, studii juridice la Paris şi el va ajunge ambasador în mai multe ţări europene. Când la 16 mai 1859  el, ,,Préfet de Police’’, îi scria domnitorului Cuza, aflat la Iaşi, în care-l informa despre aspectele politice ale unei reuniuni, telegrama o redacta în limba franceză.

I-au urmat colonelul Dimitrie Kreţulescu, care nu i-a fost loial domnitorului, trecând de partea complotiştilor. Prefectul poliţiei Alexandru Florescu, mai târziu senator şi ministru, la 11 ianuarie 1862 a prezentat un raport asupra celor 142 de ,,furtişaguri din ultimele cinci luni din ziua numirii mele în funcţiunea de prefect al Poliţiei Capitalei’’. Nicolae Bibescu va rămâne în istoria românilor ca prefectul de poliţie în birja căruia a fost asasinat primul şef de guvern român, conservatorul Barbu Catargiu, care a fost împuşcat mortal în Dealul Mitropoliei, la 8 iunie 1862, circumstanţele atentatului nefiind elucidate.

            Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este cel care, prin Legea comunală din 31 martie 1864 a înființat Poliţia Comunală. Localitățile României erau împărțite în comune rurale și comune urbane. La comuna urbană cu peste 3.000 de locuitori, se înfiinţa o prefectură de poliţie. Consiliul Comunal avea printre atribuții și asigurarea ordinii publice. Primăria avea o poliție comunală, în fruntea căreia se afla primarul ales, ceea ce lăsa loc de abuzuri, ironizate în epocă, inclusiv de dramaturgul Caragiale. Primarul executa măsurile de ordine publică, poliția piețelor, poliția străzilor. ,,În orașe care trecu peste o populațiune de 300 locuitori, domnul are dreptul de a încredința privegherea și menținerea ordinii publice unui anume funcționaru de poliție, care în București poartă titlul de prefect de poliție, iar în celelalte orașe capul poliției, ori comissaru de poliție’’. Primarul emitea regulamente și ordonanțe polițienești (în afară de orașele cu prefecți, capi ai poliţiei și comisari de poliție), pe care le comunica Consiliului Local și prefectului județului, se îngrijea de ,,furioșii și nebunii lăsați în libertate’’, priveghea persoanele și locuințele dedate prostituțiunei, lua toate măsurile cuvenite pentru asigurarea sănătății, moralității și liniștii publice, asigura poliția spectacolelor și cerea intervenția armată în caz de răscoală, atrupamente ostile și loviri grele făcute ordinii publice. El avea la dispoziție gardiști, sergenți, pompieri, vătășei, comisari și impiegați ai poliției.

Poliția a fost împărțită în judecătorească și administrativă. În 1861 se pun bazele unui birou de Circulaţie (pentru care se numesc 5 comisari). Foştii gardişti devin sergenţi de stradă, constituiţi într-un corp separat. Printre însărcinările lor se numărau urmărirea respectării orarului localurilor publice, supravegherea circulaţiei trăsurilor, asigurarea ordinii pe străzi şi uliţe, combaterea cerşetoriei şi a vagabondajului, îndrumarea cetăţenilor, supravegherea indivizilor suspecţi.

La 4 noiembrie 1864 domnitorul Cuza a promulgat Legea poliţiei. De pildă, la 27 august 1860 Ghiţă Petrov a fost numit poliţai al Târgului Odobeşti. În 1878 în componenţa unei poliţii de oraş sau de târg intrau: un poliţai, ajutorul poliţaiului, un comisar, un epistat al poliţiei, mai mulţi gardişti de noapte şi servitori. Salarizarea personalului se făcea de primărie, iar numirea în funcţie aparţinea primarului, la propunerea poliţaiului, cu avizul prefectului şi al Ministerului de Interne. Poliţaiul Petrache Georgescu şi comisarul Victor Vergulescu erau recunoscuţi prin Înaltul Decret Nr.2535 / 9 noiembrie 1879 drept ofiţeri de poliţie judiciară şi deveneau auxiliari ai Ministerului Public. Până la adoptarea legii din 1903, în fruntea poliţiei din oraşe se afla ,,şeful poliţiei urbei’’ sau ,,capul poliţiei urbei’’.

            Încheiem cu o cugetare a lui N.Titulescu: ,,Nu trebuie să fii trădător ca să pierzi un neam. E suficient să fii nepriceput’’. Ultimul prefect de poliţie din vremea lui Cuza a fost Alexandru Beldiman, un om cu iniţiativă, fondator al ziarului ,,Adevărul’’. El nu s-a ridicat la înălţimea funcţiunii sale şi nu şi-a înţeles rolul, fiind lipsit de informaţii, naiv chiar. Şi din pricina lui s-a ajuns la lovitura de stat din noaptea de 11/12 februarie 1866, în urma căreia s-a instaurat dinastia de Hohenzollern.

 

Domnitorul Cuza la Prefectura Poliţiei Capitalei

La 24 octombrie 1862, domnitorul a venit cu tot alaiul pentru a vizita ,,otelul Prefecturei Poliţiei’’ unde ,,a constatat cu mulţumire buna ţinere a cancelariilor şi a închisorii speciale pentru aresturi preventive’’. Colonelul Cuza ,,a întrebat pe mai mulţi din prisonieri şi s-a informat cu de amănuntul despre forma şi durata arestuirii preventive. Măria Sa s-a asigurat că prescripţiile legale sunt respectate. Cancelaria de Renseignemente şi aşezarea de slugi pe la stăpâni a fost obiectul atenţiei particulare a Principelui Domnitor. Înălţimea sa a recomandat amploiaţilor de a veghea de aproape moralitatea individelor ce se trimit în serviciul particularilor prin intermediul autorităţii. Măria Sa Domnitorul a binevoit a exprima d-lui prefect al poliţiei mulţumirea sa asupra bunei ordine care domneşte aici’’.

Prefect al poliţiei era Radu Rosetti (1820-1868), ,,foarte energic şi cu însemnate calităţi de administraţie şi poliţie, post pe care l-a păstrat până la încetarea lui din viaţă’’. El a descoperit în mai 1863 pe autorul pamfletului injurios la adresa domnitorului unirii. Radu Rosetti mai fusese ajutor al şefului poliţiei Bucureştilor (1849), apoi şef al Poliţiei Capitalei în anul 1855. Fiul său, Dimitrie Rosetti, a fost comisar-inspector de poliţie al Culorii de Roşu, în vremea prefectului Radu Mihail (1881).

Asa trebuie să fim în vremuri grele; uniți în cuget, uniți în faptă!

La mulți ani, românașule!

Fl. Șinca

Apreciază, te rog, articolul. Mulțumesc!

Comments

Uniunea FORȚA LEGII Universul Juridic

Viper Shop

Galerie foto

  •  

    dsc01811 dsc01828 dsc01832 dsc01833 dsc01851 dsc01853 dsc01906 dsc01907